Între joc și învățare

Unele instituții de învățământ promovează învățarea tradițională, utilizând paradigma instrucțiilor directe, altele promovează învățarea prin joc (playful learning). Deosebirea dintre cele două stă la nivelul rolului asumat de cadru didactic și elev în învățare (pasiv sau activ), strategiile de învățare promovate (învățare prin repetiție și memorare versus învățare prin descoperire și reflexie) și accesul la resurse materiale și motivaționale. Studiile din domeniu arată că paradigma învățării prin joacă oferă preșcolarului oportunități de dezvoltare, nu numai la nivel cognitiv, ci și la nivel socio-emoțional.

Pentru un copil, învățarea este jocul și jocul este învățarea. Cu toate acestea, fiecare copil învață într-un mod diferit, astfel că este important să se găsească o modalitate de a ajuta copiii nu doar să dobândească cunoștinte, ci și să le fie cultivată dorința de învățare și cunoaștere. Copiii se joaca tot timpul, aceasta le confera conduitelor lor multa flexibilitate si mai ales le dezvolta imaginatia si creativitatea.

Există mai multe tipuri de joc, printre care:

Jocul liber (Free play) este un tip de învățare nestructurată prin joc în care rolul cadrului didactic este doar de a supraveghea copilul și a-i oferi spațiu pentru că el să aibă inițiative și să plănuiască joaca, oferindu-i asistență doar dacă elevul o cere.

Apoi, jocul ghidat (guided play) constă în introducerea preșcolarului într-un mediu bogat în stimuli cu care el se confruntă zilnic și despre care deține informații și experiențe; materialele de joacă sunt disponibile și aranjate cu măiestrie pentru a facilita dezvoltarea abilității preșcolarului de a iniția jocul.

Jocul ofera copiilor o suma de impresii care contribuie la inbogatirea cunoștințelor despre lume si viață, totodata marește capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, creează capacități de reținere stimuland memoria, capacitati de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacităti de a lua decizii rapide, de a rezolva situații - problemă, într - un cuvant dezvoltă creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci când un copil vrea sa se joace cu un alt grup de copii, el acceptă regulile în mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate si respectate de grupul respectiv înainte ca el sa intre in joc.

Rolul si importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimillare, fixare si consolidare a cunoștințelor, iar datorită caracterului său formativ, influentează dezvoltarea personalitătii copilului. Jocul didactic este un important mijloc de educație intelectuală care pune în valoare si antrenează capacitățile creatoare ale copilului. El este folosit pentru cunoașterea realității pe o cale mai accesibilă deoarece copiii descoperă unele adevăruri noi pentru ei, angajându-se în eforturi de gândire ce le oferă satisfacții. Ei sunt participanți nemijlociți la propria formare și, antrenați în joc, ei sunt capabili să depună eforturi mari pentru îndeplinirea sarcinilor date.

Încorporate în activitațile didactice, elementele de joc imprimă un caracter mai viu și mai atragător, aduc varietate și o stare de bună dispozitie, de veselie, de destindere, prevenind apariția oboselii.

Articol realizat de : Aldescu Daniela-Elena, masterandă la specializarea Psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie, anul I, din cadrul Facultătii de Psihologie și Științele Educației, Universitatea Transilvania din Brașov.