Importanţa dezvoltării limbajului şi a comunicării la vârsta preşcolară

Copilăria timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din viaţa unui individ prin consecinţele durabile pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. Ultimele cercetări au demonstrat şi argumentat modul în care trebuie abordată această perioadă de vârstă, insistând pe practicile adecvate de îngrijire şi educaţie a copilului mic. Ideea centrală este aceea că fiecare copil este unic iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate în privinţa lui, cu scopul primordial de a-l ajuta să se dezvolte deplin.

Tot ceea ce ştim, credem şi gândim despre copil se reflectă în tot ceea ce facem pentru el. Cu cât ne vom apropia mai mult de el şi îl vom înţelege mai bine, cu atât vom învăţa mai multe despre ceea ce ar trebui să facem pentru a-l ajuta să crească şi să se dezvolte la nivelul întregului potenţial de care dispune.

Comunicarea şi limbajul reprezintă lăstarul osaturii psihice prin care se dezvoltă şi se exprimă comportamentul şi personalitatea umană, marcând valenţele acestora şi nivelul expectaţiilor individului în sistemul de integrare în comunitate, prin care se urmăreşte maximalizarea potenţialului socio-cultural. Acest proces începe de la naştere şi evoluează în funcţie de zestrea nativă, dar mai ales, în raport de condiţiile de mediu, mai mult sau mai puţin favorabile, astfel comunicarea şi limbajul introduc note diferențiatoare între diferitele persoane şi contribuie la definirea, în ansamblu, a profilului psihologic al omului. Încă din copilăria timpurie, achiziţiile din acest domeniu se produc în etape sau în trepte, iar calitatea şi cantitatea acestora constituie pietre de temelie pentru construcţia devenirii umane.

Limbajul se însuşeşte spontan din primii ani de viaţă, în cadrul familial, apoi sistematic, în cadrul social. Limbajul se află în interdependenţă cu dezvoltarea gândirii. El stimulează dezvoltarea gândirii şi reflectă nivelul şi calităţile acesteia. Ca principal mijloc de comunicare interumană, limbajul este un considerabil factor de dezvoltare spirituală şi de progres social. Aşa se explică rolul principal al acestuia în educarea şi formarea personalităţii omului.

Funcţia cea mai vizibilă a limbajului este socializarea. Socializând, copilul îşi dezvoltă limbajul, care are un rol important în evoluţia inteligenţei, precum şi a întregii personalităţi. Limbajul este un mijloc de comunicare, dar şi un foarte important mijloc de stabilire şi menţinere a relaţiilor cu alţi oameni.

Educaţia timpurie încorporează ideea că vârstele mici constituie baza personalităţii, iar pentru reuşita educaţională a copilului este necesar să fie antrenaţi toţi agenții cu influenţe asupra copilului, pornind de la familie, instituţii de educaţie până la comunitate.

Tot ce se întâmplă în primii ani de viaţă ai copilului este esenţial, atât pentru progresul său imediat cât şi pentru viitorul său. De aceea educaţia timpurie are în vedere această perioadă fundamentală pentru dezvoltarea creierului, ce determină progresele în formarea capacităţilor fizice, cognitive, lingvistice, sociale, emoţionale ale copilului. Toate modificările ce au loc asupra domeniilor de dezvoltare ale copilului au la bază interacţiunea acestuia cu oamenii, lucrurile din jur. Un copil care se bucură de atenţie, grijă, răbdare, joc, comunicare, va manifesta dorinţa şi încrederea de a învăţa repede, de a-şi dezvolta capacităţile de relaţionare.

Cum să vorbim cu copiii noştri?

- Să vorbim cu copiii folosind o voce blândă; să ne uităm în ochii lui când vorbim, să ne adresăm pe prenumele lui cu căldură, dar şi cu fermitate când este necesară stabilirea unor limite;

- Copiii învaţă prin exemple: modul în care vorbim şi relaţionăm cu alţi adulţi, îi învaţă pe copii la fel de mult ca ceea ce spunem;

- Răbdarea noastră, buna dispoziţie, toate vor fi transmise în mod natural copiilor prin comportamentul nostru;

- Să le arătăm că sunt importanţi pentru noi; fiecare copil are nevoie să ştie că el este cineva special;

- Să ne facem timp în fiecare zi să vorbim cu copiii noştri, oricât de ocupaţi am fi;

- Să lăudăm copilul pentru încercările lui de a face ceva, indiferent de rezultatul obţinut.

Comunicarea între adult şi copil este esenţială în formarea lui ca fiinţă socială. Dacă privăm copilul de comunicare, îl transformăm într-o fiinţă introvertită. Comunicarea eficientă porneşte de la atitudinea pozitivă faţă de sine însuşi şi faţă de cel din faţa noastră. Copiii au nevoie de sprijinul nostru, dar au nevoie şi să afle de la noi cât de mult au progresat, au nevoie să-i ajutăm să avanseze, să fim lângă ei când dau greş, au nevoie să-i încurajăm.

Surse:

Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani; Tratat logopedie, Vol. II, Emil Verza; Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar.